Sfaturi de la psiholog: „A avea grijă de copilul tău, să fie îmbrăcat şi sătul, NU înseamnă educaţie”

1. Fiind nişte oameni triști, nu veţi putea să clădiți nicidecum relaţia cu copilul asftel încât el să fie fericit. Dar dacă părinţii sunt fericiţi, nu e nevoie de altceva.

2. Mulţi consideră că cu părinţii totul e bine, probleme sunt doar cu copiii. Şi se miră atunci când într-o familie cresc doi copii absolut opuși: unul încrezut în sine, cu reuşite, un luptător adevărat, altul – un ratat complexat, veşnic smiorcăit şi agresiv. Aceasta înseamnă că unuia dintre ei nu i-a fost acordată sufiecientă atenţie. Cineva era mai sensibil , avea nevoie de mai multă dragoste, iar părinţii nu au observat asta.

3. A avea grijă ca copilul tău să fie îmbrăcat şi sătul – nu este educaţie. Cu părere de rău, mulţi părinţi se limitează la asta.

4. Cum vă comportaţi cu copilul dvs în copilărie, aşa se va comporta şi el cu dvs la bătrâneţea dvs.

5. Şcoala ar trebuie să îl înveţe nu atât de multă matematică şi literatură, cât însăşi viaţă. De la şcoală e important să primim nu doar cunoştinţe teoretice, ci şi practice: capacitatea de comunicare, de construire a relaţiilor, să răspundem pentru sine, pentru faptele noastre, să rezolvăm problemele noastre, să gestionăm timpul…

6. Îngrijorarea excesivă pentru notele proaste de la şcoală este doar reflecţia atitudinii celor maturi. Dacă părinţii reacţionează adecvat, normal la primirea notei de 2 sau la un eşec în sport, dacă ei spun: „Dragul meu, nu te întrista”, atunci şi copilul e liniştit, stabil, neapărat se va echilibra la învăţătură şi va găsi un domeniu în care va reuşi.

Important în acest moment să nu vă transformaţi în „furtună”, să nu ţipaţi la copilul dvs. Fără urmă de agresivitate să vă apropiaţi de copil, zâmbind, şi să spuneţi: „Eu te iubesc mult, dar tableta nu o vei primi o săptămână de acu încolo”. Dar să ţipaţi, să vă înfuriaţi nu merită. Copilul e pedepsit prin privarea de tabletă.

7. Bani de buzunar copilul trebuie să aibă încă de la 6 ani.

Nu e vorba de sume mari, ci de sume mici, pe care să le gestioneze singur. Şi e important ca banii să nu devină intrumentul manipulării.

8. Nu trebuie să trăiţi viaţa copiilor în locul lor, hotărând ce trebuie să facă sau să nu facă, să le rezolvaţi problemele, să îi presaţi cu ambiţiile, aşteptările dvs. Dvs doar îmbătrâniţi , cum şi când ei vor trăi?

9. În lumea întreagă merg să studieze la Universitate doar cei mai deştepţi şi cei mai bogaţi. Ceilalţi se duc să-şi caute de lucru, să se caute pe sine şi să strângă bani pentru facultate. Dar la noi cum e?…

10. Nu trebuie să trăiţi viaţa copiilor în locul lor, hotărând ce trebuie să facă sau să nu facă, să le rezolvaţi problemele, să îi presaţi cu ambiţiile, aşteptările dvs. Dvs doar îmbătrâniţi , cum şi când ei vor trăi?

11. În lumea întreagă merg să studieze la Universitate doar cei mai deştepţi şi cei mai bogaţi.

12. Eu sunt împotriva controlului permanent. Copilul trebuie să simtă că în familie el este iubit, respectat, au încredere în el. În acest caz el nu se va lega cu „un colectiv rău” şi va evita alte tentaţii pe care nu le evită cei cu o situaţie încordată în familie.

13. Când lucram în şcoală, de Ziua Cunoştinţelor spuneam că a învăţa trebuie măcar pentru faptul că pentru munca intelectuală se plăteşte mai mult decât pentru cea fizică.

14. Dezordinea din camera adolescentului corespunde cu starea lui interioară. A pretinde să facă curat se poate numai când lucrurile lui şi dezordinea se extinde în afara camerei lui.

15. A educa nu înseamnă a învăţa cum să trăieşti. Asta nu funcţionează. Copiii se dezvoltă prin analogie, observând faptele părinţilor.

16. Să vorbeşti cu copiii în general despre viaţă – e nevoie, dar nu despre faptul cum trebuie să trăieşti. Dacă părintele poate să vorbească cu copilul numai despre probleme – el are o problemă.

17. Dacă copilul încearcă să manipuleze cu adultul, el pur şi simplu are nevroză. Şi trebuie să căutaţi cauza. Oamenii sănătoşi nu manipulează. Ei rezolvă problemele în mod direct.

18. În conversaţia cu copilul, nu atingeţi personalitatea lui, să nu îl criticaţi, nu ieşiţi din cadrul analizei faptei lui. Nu îi spuneţi: „eşti rău”, dar ” cred că eu nu am procedat corect”. Folosiţi formulările „mie-mi place atunci când tu..” sau „mie nu-mi place atunci când”…”Eu nu aş vrea ca…”

19. Copilul trebuie să simtă că părinţii lui sunt oameni buni şi puternici. Care îl vor susţine, sau îl vor refuza în unele cazuri, important e ca ei îl iubească.

Loading...